De cîte ori, iubito...

De cîte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,
Oceanul cel de gheață mi-apare înainte:
Pe bolta alburie o stea nu se arată,
Departe doară luna cea galbenă -- o pată;

Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite
O pasăre plutește cu aripi ostenite,
Pe cînd a ei pereche nainte s-a tot dus
C-un pîlc întreg de păsări, pierzîndu-se-n apus

Arunca pe-a ei urmă priviri suferitoare,
Nici rău nu-i pare-acuma, nici bine nu -- ea moare
Visîndu-se-ntr-o clipa cu anii înapoi.
....................................................
Sîntem tot mai departe deolaltă amîndoi,
Din ce in ce mai singur mă-ntunec și îngheț,
Cînd tu te pierzi în zarea eternei dimineți.