Venere si Madonã

Ideal pierdut in noaptea unei lumi ce nu mai este,
Lume ce gindea in basme si vorbea in poezii,
O ! te vad, te-aud, te cuget, tinara  si dulce veste
Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alti zei.

Venere, marmura calda, ochi de piatra ce scinteie,
Brat molatic ca gindirea unui imparat poet,
Tu ai fost divinizarea frumusetii de femeie,
A femeiei, ce si astazi tot frumoasa o revad.

Rafael, pierdut in visuri ca-ntr-o noapte instelata,
Suflet imbatat de raze si de-eterne primaveri,
Te-a vazut si-a visat raiul cu gradini imbalsamate,
Te-a vazut plutind regina printre ingerii din cer

Si-a creat pe pinza goala pe Madona dumnezeie,
Cu diadema de stele, cu surisul blind, vergin,
Fata pala-n raze blonde, chip de inger dar femeie,
Caci femeia-i prototipul ingerilor din senin.

Astfel eu, pierdut in noaptea unei vieti de poezie,
Te-am vazut, femeie stearpa, fara suflet, fara foc,
Si-am facut din tine-un inger, blind ca ziua de magie,
Cind in viata pustiita ride-o raza de noroc.

Am vazut fata ta pala de o bolnava betie,
Buza ta invinetita de-al coruptiei muscat,
Si-am zvirlit asupra-ti, crudo, valul alb de poezie,
Si paloarei tale raza inocentei eu i-am dat,

Ti-am dat palidele raze ce-nconjoara cu magie
Fruntea ingerului-geniu, ingerului-ideal,
Din demon facui o sinta, dintr-un chicot, simfonie,
Din ochirile-ti murdare, ochiu-aurorei matinal.

Dar azi valul cade, crudo ! dismetit din visuri sece,
Fruntea mea este trezita de al buzei tale-nghet
Si privesc la tine, demon, si amoru-mi stins si rece
Ma invata cum asupra-ti eu sa caut cu dispret !

Tu imi pari ca o bacanta, ce-a luat cu-nselaciune
De pe-o frunte de fecioara mirtul verde de martir,
O fecioara-a carei suflet era sint ca rugaciunea,
Pe cind inima bacantei e spasmodic, lung delir.

O, cum Rafael creat-a pe Madona dumnezeie,
Cu diadema-i de stele, cu surisul blind, vergin,
Eu facut-am zeitate dintr-o palida femeie,
Cu inima stearpa, rece si cu suflet de venin!

		   *

Plingi, copila ? - C-o privire umeda si rugatoare
Poti din nou zdrobi si fringe apostat-inima mea ?
La picioare-ti cad si-ti caut in ochi negri-adinci ca marea,
Si sarut a tale mine, si-i intreb de poti ierta.

Sterge-ti ochii, nu mai plinge !...A fost cruda-nvinuirea,
A fost cruda si nedreapta, fara razem, fara fond.
Suflete ! de-ai fi chiar demon, tu esti sinta prin iubire,
Si ador pe acest demon cu ochi mari, cu parul blond.