Morgenstimmung

Acum, cind scriu aceste versuri proaste,
Inteligenta mi se scurge printre coaste.
Urechea dreapta mi s-a transformat
Intr-un stomac imens si ulcerat.
Cealalta sta la locul ei fixata,
Fiind din cind in cind cu nasul intepata.
Un ochi am sub barbie, un altul am in fund
Privirea mea de oameni sa pot sa o ascund.
Azi burta mi-am last-o iar acasa
Infasurata in kilometri de matasa
De buna calitate, obtinuta
De la o molie otravita cu cucuta.
Piciorul de la subtioara ma jeneaza;
Mi-a zis odata cineva ca mi-l reteaza,
Dar m-am opus energic, fiindca stiu
Ca n-as putea in continuare sa mai scriu,
Caci mina ce pe vremuri sta falnic la calcii
Atirna acuma pleostita intr-un cui,
Iar logaritmul natural al unghiei din limba
Anchilozat, pe axa absciselor se plimba.
Si-acum urmeaza un final banal:
Inteligenta mi-a ajuns intreaga la canal.

(mai '89)